Alergie (sensibilizare) – este o hipersensibilitate a organismului la contactul cu alergenul, adică o substanță care provoacă reacția patologică a sistemului imunitar. Se poate manifesta ca o alergie alimentară, alergie inhalatorie sau alergie de contact. Fiecare dintre ele poate duce la simptome specifice, cum ar fi febra de fân, înlăcrimarea ochilor sau chiar șoc anafilactic în cea mai gravă formă. Afecțiunile alergice pot fi ereditare și apariția acestora este determinată de grupuri specifice de gene. Dar, de fapt, noi nu moștenim alergia ca atare, ci o tendință spre a o dezvolta.
dintre copiii de grădiniță și la vârsta
școlară timpurie suferă de alergii
AAlergia inhalatorie este cea mai frecventă alergie din întreaga lume.
Mediul din jurul nostru este plin de substanțe alergene.
Contactul cu acestea poate duce la simptome dăunătoare pentru tractul respirator.
Grupul de alergeni care cauzează cel mai frecvent alergii inhalatorii constă din:
– sunt organisme microscopice care fac parte din grupul de arahnide. Se hrănesc cu epiderm exfoliat uman și animal, și microorganisme (de exemplu, mucegaiuri). Dermatophagoides pteronyssinus este cea mai alergizantă și în același timp cea mai frecventă specie de acarieni. Se găsește în toate locurile în care se acumulează praf – în așternuturi, saltele și mobilier tapițat.
– este în mare parte prezent primăvara și toamna. Apare atât în aer liber, cât și în interior. Când polenul interacționează cu rinita sau mucoasa faringiană, poate provoca afecțiuni multi-organice ale ochilor, pielii, gurii sau gâtului.
– este un alt grup de alergeni. Principala lor sursă sunt proteinele provenind din saliva, pielea și urina animalelor de companie. Contrar unor opinii frecvente, părul animalelor de companie foarte rar joacă rolul de alergen. Cu toate acestea, este un mijloc de transport foarte bun pentru alergenii proveniți din glandele sudoripare, salivă și urină.
– sunt unul dintre cele mai mari grupuri de organisme vii. Părțile fungilor, cum ar fi sporii fungici sau elementele micetelor, pot provoca afecțiuni alergice și dezvoltarea bolii. Alergia la fungi coexistă, de obicei, cu sensibilitatea la alți alergeni aerieni, în principal la polen și la alergenii prafului de casă.
Deși sensibilizarea la praful de casă există pe tot parcursul anului, exacerbarea sa este o premisă de diagnosticare. Se manifestă dimineața și noaptea, cel mai adesea toamna și iarna (când apartamentele sunt încălzite).
S-a constatat că există o relație liniară între riscul de apariție a astmului și concentrația alergenului primar Dermatophagoides pteronyssinus (Der p1) în praful de casă - riscul este dublat la fiecare dublare a intervalului de concentrație de 0,7 până la 50 mg pe 1 gram de praf.
Praful casnic este cel mai frecvent factor care provoacă reacții alergice. Acesta conține aproape toți alergenii din casă, cum ar fi alergenii animalelor de companie, mucegaiuri și polenul plantelor.
Se recomandă să se pulverizeze zonele din apartament în care există cel mai mare nivel de alergeni de praf casnic – în special saltele, paturi și alte locuri unde dorm oamenii, plapumele și pernele, mobilierul tapițat, covoarele, mocheta și perdelele, precum și jucăriile de pluș.
Simptomele apar ca urmare a inhalării alergenilor de către o persoană sensibilizată. Secreția apoasă, obstrucția nazală (experimentată ca un sentiment de congestie a nasului), mâncărimea și strănutul apar în câteva minute de la contactul cu alergenul. Există, de asemenea, un risc de sinuzită acută și cronică. Exacerbarea simptomelor depinde de caracteristicile individuale ale persoanei alergice și de concentrația de alergeni la domiciliu.
Cazurile severe de rinită alergică cronică pot determina tulburări de somn și reducerea activității fizice zilnice, și pot provoca dificultăți în concentrarea asupra studiilor și muncii. Prezența pe tot parcursul anului a simptomelor de sensibilizare datorată expunerii constante la alergenii casnici este un semn tipic al rinitei alergice. Pentru a distinge acest tip de alergie de o raceală obișnuită, cauzată de o infecție virală, atenția trebuie concentrată asupra duratei simptomelor. Rinita virală durează de obicei 10 zile.
Rinita alergică este cea mai frecventă boală neinfecțioasă a căilor respiratorii superioare. A fost diagnosticată în cazul a 36% dintre persoanele testate (ECAP - Epidemiologia Chorób Alergicznych w Polsce). Rinita alergică se poate dezvolta concomitent cu alte boli alergice, cum ar fi: astmul bronșic, conjunctivita alergică, dermatita atopică.
Dermatita atopică sau eczema atopică este cea mai frecventă afecțiune a pielii, la care primele simptome apar de obicei în copilăria timpurie.
Conform unor statistici, 10-20% dintre copii și 1-3% dintre adulții din întreaga lume suferă de DA. 60% dintre copii experimentează primele simptome ale acesteia în primele douăsprezece luni de viață. Simptomele continuă până la vârsta de cinci ani la 90% dintre copii.
Boala este cauzată de structura determinată genetic a barierei epidermice. Un deficit de acizi grași liberi în această zonă facilitează penetrarea alergenilor, ceea ce intensifică simptomele de inflamație și mâncărime. Epidermul este uscat și îngroșat. Dermatita atopică se poate dezvolta concomitent cu alte afecțiuni alergice, cum ar fi: astmul bronșic, rinita alergică, urticaria și alergia alimentară. Factorii de mediu, cum ar fi alergenii prafului de casă - acarienii, epidermul animalelor, părul animalelor de casă, sporii fungici și polenul plantelor au o influență semnificativă asupra dezvoltării și intensificării Dermatitei Atopice.
Simptomele tipice includ în principal următoarele: prurit, piele uscată, leziuni inflamatorii asemănătoare eczemelor și îngroșarea pielii (lichenificare). Epidermul persoanelor cu DA constă din mai puține ceramide și acizi grași liberi. Din acest motiv, mai puțină apă se cumulează în epiderm, prin urmare se evaporă mai repede. Acest lucru reduce elasticitatea pielii, care devine mai susceptibilă la microtraume și fisuri.
Boala se poate dezvolta împreună cu alte boli atopice, cum ar fi: astmul bronșic, rinita alergică, urticaria și alergia alimentară. Alergenii, cum ar fi acarienii, epidermul animalelor de companie, părul animalelor de companie, sporii fungici, polenul plantelor și alimentele au un impact direct asupra dermatitei atopice. Ei sunt absorbiți prin tractul respirator, tractul gastrointestinal și piele.
Rulează DeruleazăSimptomele sale se manifestă imediat după naștere - pielea devine uscată sau există leziuni ale pielii, cum ar fi eritemul sau exsudatul. Acestea sunt situate în principal în jurul coatelor și genunchilor.
Pielea uscată este însoțită de exfoliere și rugozitate. Pielea se îngroașă în cute și pe frunte. Pe coate și genunchii există leziuni alveolar-foliculare.
Pacienții adulți raportează, de obicei, leziuni ale pielii la nivelul coatelor și genunchilor, și la baza gâtului. Leziunile pot acoperi o mare parte a corpului și de obicei sunt mai vizibile pe gât și pe față.
Prezența alergenilor în apartament (inclusiv alergenii acarienilor din praful de casă) poate duce la inflamație bronșică cronică. Pacienții suferă periodic de dispnee paroxistică, tuse, respirație șuierătoare și secreție mucoasă crescută. Limitarea fluxului de aer prin bronhii sub influența factorilor de mediu se numește hiperresponsivitate bronșică. Aceasta este o caracteristică tipică a astmului. A existat o creștere a numărului de persoane care suferă de astm în ultimii ani. Studiile epidemiologice recente au arătat că 11% dintre copii și 9% dintre adulții din Polonia suferă de acesta. Numărul indicat poate fi de fapt mai mare, deoarece astmul este o boală foarte dificil de diagnosticat. A fost, de asemenea, remarcată coexistarea astmului, a rinitei alergice și a dermatitei atopice. Copilăria este momentul în care gravitatea acestora este cea mai înaltă.
Rulează DeruleazăUrmătorii factori de mediu favorizează dezvoltarea astmului și duc la exacerbarea acestei boli:
Astmul bronșic este o boală cu o evoluție variabilă, aceasta poate fi perenă sau sezonieră. Poate fi legată de exercițiile fizice efectuate, de influența nocivă a mediului sau poate apărea ca un efect secundar al unor medicamente. În fiecare caz, boala poate fi diferită – evoluția sa poate fi ușoară, moderată sau severă.
Un element crucial al prevenirii și tratării astmului este eliminarea alergenilor din mediul înconjurător. Măsurile eficiente pot ameliora simptomele, pot reduce riscul de exacerbări și pot proteja împotriva dezvoltării bolilor alergice.
Rulează DeruleazăLimitarea variabilă și reversibilă a fluxului de aer prin bronhii, numită hiperresponsivitate bronșică, este un simptom tipic al astmului. Aceasta apare spontan, dar și sub influența agenților fizici, chimici sau biologici.
Uneori simptomele devin exacerbate. Acestea se caracterizează prin dispnee crescută, tuse ce se intensifică rapid, respirație șuierătoare, senzație de constrângere la nivelul toracelui, ce pot afecta funcția pulmonară.
Inflamația cronică duce la procesele de reparare patologică, adică remodelarea țesuturilor, care agravează disfuncția respiratorie. Contracția musculară netedă bronșică, edemul mucoasei și supraproducția mucusului vâscos au loc în timpul unei crize de astm. Pacienții simt apoi o senzație tranzitorie de constrângere la nivelul toracelui.
În timp ce diagnostichează astmul, medicul recunoaște simptomele tipice pentru această boală. Sunt efectuate teste specializate, care relevă fluxul limitat de aer prin căile respiratorii. Examinarea țesuturilor localizate în bronhii, efectuată în timpul biopsiei, are o valoare semnificativă în timpul procesului de diagnosticare.
În ultimii ani a fost observată o creștere a numărului de persoane care suferă de astm. Studiile epidemiologice recente au arătat că 11% dintre copii și 9% dintre adulții din Polonia suferă de acesta. Numărul indicat poate fi de fapt mai mare, deoarece astmul este o boală foarte dificil de diagnosticat. A fost, de asemenea, remarcată coexistarea astmului bronșic, a rinitei alergice și a dermatitei atopice. Copilăria este momentul în care gravitatea acestora este cea mai înaltă.
ELIMINAREA ALERGENILOR DIN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
